În cabinet auzim deseori aceeași poveste, dar trăită din două unghiuri complet diferite și la fel de dureroase. Pe de o parte, managerii vin epuizați și neputincioși: „Maria era pilonul echipei, iar acum întârzie cu livrabilele, face greșeli banale și pare că s-a deconectat total. Nu mai știu cum s-o motivez, este greu să comunic cu ea.” Pe de altă parte, pe canapeaua noastră se așază „Maria”. Își ține capul în mâini și spune cu o voce stinsă: „Nu mai pot. Mă trezesc cu o gaură în stomac, nu mă pot concentra, iar când managerul mă întreabă de ce întârzii, pur și simplu îngheț.Cred că are o părere proastă despre mine, crede că sunt leneșă… îmi place mult ceea ce fac, dar mă simt copleșită.”
