„E mereu cu capul în nori”, „Nu e atent la nimic din ce-i spun”, „Parcă e în lumea lui”, „Trebuie să-i repet de o sută de ori același lucru”, “Doamna învățătoare spune că îi face întotdeauna probleme”… îți sună cunoscut? În cabinet, una dintre cele mai mari frustrări pe care le auzim de la părinți sau cadre didactice este legată de sentimentul de neputință în fața unui copil care pare deconectat. În spatele acestor comportamente nu se ascunde rea-voință sau lipsă de respect, deși așa sunt percepute deseori de către adulți. Acest nod de îngrijorare și oboseală se naște, de cele mai multe ori, din neînțelegerea modului diferit în care funcționează creierul unui copil neurodivergent sau a unui copil care traversează o perioadă de supraîncărcare emoțională ori senzorială.

Când lucrăm cu copii care au dificultăți de atenție sau chiar cu diagnostic ADHD, instinctul primar al adultului este să impună controlul: „Stai cuminte!”, „Fii atent!”, „Nu te mai mișca atât!”,  „Uită-te la mine!”, însă, din punct de vedere neuropsihologic, creierul lor funcționează diferit.  Un corp forțat să stea nemișcat își va consuma toată energia pe inhibarea mișcării, lăsând zero resurse pentru procesarea cognitivă. Strategia care funcționează este să le antrenăm creierul prin activități interactive, scurte, structurate și, mai ales, distractive.

La Școală: Strategii pentru profesori

Într-o clasă cu 25-30 de elevi, un copil cu dificultăți de atenție poate destabiliza dinamica, însă, cu câteva ajustări strategice, energia lui poate fi canalizată pozitiv:

• Sarcini cu mișcare funcțională: În loc să certe copilul că se foiește, profesorul îi poate da un rol util: „Mihai, te rog să mă ajuți să împarți fișele” sau „Șterge tu tabla, te rog”. Această mișcare controlată descarcă energia motorie și îi oferă un sentiment de importanță.
• Sarcini împărțite în bucăți mici și pauze: Creierul unui copil cu ADHD obosește repede dacă sarcina este monotonă. Segmentați lecția în calupuri de maxim 10-15 minute, urmate de 1 minut de „pauză cerebrală” (ex: „Ne ridicăm cu toții în picioare și ne întindem spre tavan, apoi ne scuturăm mâinile”). Toată clasa va beneficia de asta.
• Așezarea strategică: Poziționați copilul în primele bănci și nu îl izolați de colegi. Ideal este să stea aproape de profesor, departe de ferestre sau de ușa clasei, lângă un coleg care are un stil de lucru calm și organizat.

Acasă: Strategii pentru părinți

Acasă, efortul cel mai mare se dă în timpul temelor. Pentru a evita transformarea serii într-un câmp de bătălie, părinții au nevoie de predictibilitate și structură:

• Ancorați în timp: Copiii cu dificultăți de atenție nu au o percepție corectă a timpului („încă 5 minute” nu înseamnă nimic pentru ei). Folosiți un cronometru vizual și stabiliți o regulă: „Lucrăm intens timp de 15 minute, iar când culoarea dispare, avem 5 minute în care poți să sari pe trambulină sau să te joci cu mingea”.
• Scaunul activ sau perna senzorială: Permiteți-i să se miște în timp ce învață. O pernă senzorială cu aer pe scaun sau o bandă elastică legată de picioarele scaunului (pe care copilul o poate împinge cu picioarele) îi oferă stimularea proprioceptivă de care are nevoie pentru a-și menține creierul alert în timp ce își scrie temele.
• Construiți un spațiu de lucru minimalist: Pe birou trebuie să existe doar obiectele necesare sarcinii curente pentru a micsora distragerile. Dacă scrie la matematică, cartea de română, penarul uriaș cu sclipici și jucăriile trebuie să dispară din câmpul vizual.

Exerciții practice de stimulare și control al atenției

Iată 3 tipuri de exerciții validate psihologic, ușor de aplicat atât de părinți, cât și de cadrele didactice:

I. Jocuri de mișcare

• Statuile: Se pune muzică, iar copilul dansează și se mișcă liber. Când adultul oprește muzica și strigă „Îngheață!”, copilul trebuie să rămână complet nemișcat în poziția respectivă timp de 10-15 secundepănă muzica pornește iar. Jocul antrenează cortexul prefrontal, responsabil cu frânarea impulsurilor și astfel copilul învață în mod ludic să își controleze voluntar corpul și să oprească o acțiune în desfășurare.
• Mersul pe linie cu un obiect delicat: Trasați o linie pe podea cu scotch/bandă adezivă și cereți-i copilului să meargă pe ea ținând în mână o lingură cu o minge de ping pong sau un pahar cu apă aproape plin. Jocul dezvoltă atenția distributivă și  coordonare.
• Urmează liderul: Faceți mișcări ample (ridicat mâini, genuflexiuni), dar în slow-motion. Copilul trebuie să vă imite perfect viteză redusă.
• Simon spune…: Varianta clasică presupune executarea comenzii doar dacă începe cu „Simon spune”, dar cu copiii mai mari puteți încerca și varianta avansată care implică inversarea comenzilor: „Când spun sus, voi vă lăsați în jos; când spun repede, vă mișcați încet”. Jocul poate deveni un antrenament intens pentru memoria de lucru și flexibilitatea cognitivă deoarece copilul trebuie să rețină regula, să își inhibe primul impuls și să execute acțiunea corectă.

 

II. Jocuri de atenție vizuală și detalii

• Găsește diferențele sau caută personajul: Folosiți imagini asemănătoare cu câteva diferențe pe care copilul trebuie să le observe sau fișe în care copilul trebuie să încercuiască toate literele „b” dintr-un text plin de „d”-uri și „p”-uri.
• Ce s-a schimbat?: stați față în față pe jos sau pe canapea, vă uitați bine unul la altul ca să observați și să rețineți toate detaliile, apoi vă întoarceți cu spatele unul la altul și vă schimbați un lucru (de exemplu, vă dați părul după ureche, vă ridicati maneca dreapta, va deschideți/va închideți un nasture, orice schimbare doriti). Apoi vă întoarceți din nou față în față și spuneți ce credeți că a schimbat celalalt. Ca sa măriți dificultatea, măriți numărul de lucruri schimbate. Puteți realiza acest joc și punând 5-6 obiecte pe masă. Copilul urmează să le observe timp de 10 secunde, apoi închide ochii. Dumneavoastră ascundeți un obiect sau îi schimbați locul, iar copilul trebuie să ghicească modificarea.
• Puzzle-urile și jocurile de sortare: Sortarea pieselor de Lego după culoare/mărime sau sortarea boabelor de fasole de cele de orez (pentru copii mai mari).
• Ghicește jucăria: Folosiți căni sau pahare de carton opace, alături de câteva jucarii mici pe care le putem ascunde sub pahare. Așezăm jucăriile sub pahare, apoi le amestecăm, iar copilul va trebui să urmărească mișcările pentru a spune unde este jucărioara x, unde este jucarioara y etc. Atunci când își amintește unde sunt toate, treceti la nivelul urmator si mai adăugați un pahar și o jucărie. Puteți adăuga și un pahar gol care să vă “păcălească”.

 

III. Jocuri auditive și de memorie de lucru

• Detectivul de sunete / cuvinte: Profesorul sau părintele citește o poveste scurtă, dar înainte de a începe, copilul primește o misiune de detectiv: „De fiecare dată când auzi cuvântul ‘pădure’, trebuie să bati din palme o singură dată”. Astfel obligă creierul să mențină atenția focalizată pe un stimul auditiv specific și să ignore restul detaliilor textului până când găsește „ținta”.
• Continuă povestea: Puteți începe o listă de cumpărături spunând merg la piață și cumpăr…, iar primul jucător spune un fruct (ex. Un măr), al doilea repetă și adaugă altul („un măr și o banană”). Jocul continuă până când lanțul devine prea lung și unul din jucători nu reușește să spună toată lista de cumpărături.
• Bătăi în ritm: Bateți din palme un ritm scurt (ex: tam-tam-pauză-tam). Copilul trebuie să asculte atent și să reproducă exact același ritm.

 

Regula celor 3 „S” pentru organizarea activităților: Scurt, Structurat, Schimbat:

• Scurt – cu reprize de 5-10 minute, urmate de o scurtă pauză de mișcare. Puteți crește treptat timpul de lucru în sarcină
• Structurat – Explicați regulile clar, dacă se poate și în mod vizual și asigurați-vă că a înțeles, punându-l să repete regula în cuvintele lui.
• Schimbat – Dacă observați că se instalează frustrarea sau plictiseala, schimbați activitatea înainte să aibă o reacție negativă majoră.

De asemenea, când faceți aceste jocuri, televizorul, tableta și telefonul trebuie să fie oprite, iar pe masă nu trebuie să existe alte jucării care să distragă atenția. Încercați să lăudați efortul, nu doar rezultatul (ex. „Am văzut cât de atent ai fost când ai căutat personajul acela, felicitări pentru răbdare, sunt mândru de tine!”.

Toate aceste exerciții de antrenare a atenției funcționează exact ca un program de recuperare fizică: ele clădesc, bucățică cu bucățică, rezistența creierului la distragere și capacitatea de efort mental, însă, oricât de eficiente ar fi aceste, progresul lor poate fi anulat dacă nu suntem atenți la ce se întâmplă în restul zilei. Este exact motivul pentru care un plan terapeutic de succes trebuie să includă, în mod obligatoriu, și o reducere drastică a timpului petrecut la ecrane. Fără această limitare, expunerea la ecrane acționează ca un bruiaj constant, care bombardează și obosește exact acele zone cerebrale pe care noi tocmai am încercat să le disciplinăm și să le dezvoltăm prin exercițiu. Gândește-te la ecrane ca la un desert fast-food: oferă plăcere imediată, dar nu hrănește creierul. Iar un creier cu dificultăți de atenție are nevoie, mai mult decât oricare altul, de “nutrienți” reali: mișcare, interacțiune umană directă și plictiseală constructivă.

Te invităm să facem echipă. În cadrul ședințelor de consiliere pentru dezvoltarea atenției și concentrării, construim un plan de intervenție personalizat, cu exerciții practice și strategii adaptate stilului vostru de viață. Contactează-ne la 0771094953 pentru a programa o primă ședință în București sau Ploiești și a face primul pas spre un viitor mai echilibrat pentru copilul tău.