Mâncatul emoțional este o modalitate de a suprima sau de a calma emoțiile negative, precum stresul, furia, frica, plictiseala, tristețea și singurătatea. Atât evenimentele cu impact negativ major, cât și dificultățile sau problemele vieții de zi cu zi pot declanșa emoții negative care determină mâncatul emoțional și necesită efort pentru slăbire. Printre factorii declanșatori se regăsesc: conflicte relaționale, dificultăți la locul de muncă, presiuni financiare, probleme de sănătate.

Dacă aveți tendința de a mânca în momentele în care aveți emoții sau gânduri dificile este probabil să fie vorba de mâncat emoțional. În momentele acelea ne putem simți copleșiți, provocându-ne senzația de neliniște, iar pentru a diminua această senzație neplăcută folosim mâncarea pentru alinare. Rădăcinile motivului pentru care mâncarea este folosită ca o modalitate de coping sau de reglare emoțională se află în traume emoționale din copilărie, în nevoi neîndeplinite sau emoții neprocesate.

Deseori, adulții folosesc mâncarea pentru a face un copil să se simtă mai bine (uită de durere, mănâncă o prăjitură), însă utilizarea alimentației în acest mod poate avea un efect negativ asupra sănătății și comportamentului alimentar viitor. Mâncarea poate aduce confort pe termen scurt, însă apelând deseori la alimente pentru a ne alina sau calma problemele emoționale devine un obicei nesănătos și o barieră în calea dezvoltării unor modalități sănătoase de gestionare a dificultăților traversate.

Putem spune că foamea poate fi:

–        Fiziologică – apare treptat și este receptivă la o varietate de alimente, fără a provoca emoții negative.

–        Emoțională – apare brusc, este specifică (pofte), pretinzând un singur aliment și trebuie satisfăcută instantaneu, conducând mai departe la alte pofte de alimente specifice, preponderent cele bogate în grăsimi și zaharuri. Deseori, se depășește nivelul de sațietate, iar apoi provoacă sentimente de vinovăție, rușine și neputință, determinând, ciclic, reîntoarcerea la mâncare.

Legătura dintre emoții și obiceiurile alimentare poate deveni atât de strânsă încât este posibil ca de fiecare dată când ești supărat sau stresat să mănânci un aliment confortabil fără a realiza ce faci.

Mâncarea poate fi și o modalitate de distragere a atenției. De exemplu, dacă sunteți îngrijorat de un viitor eveniment sau de un conflict, probabil veți alege să mâncați alimente confortabile în loc să faceți față situației dureroase. Acest lucru poate conduce la dezvoltarea unui ciclu nesănătos – emoțiile tale te determină să mănânci în exces, te rușinezi că te-ai abătut de la planul de a pierde în greutate, ești supărat și mănânci din nou.

În stări depresive, există tendința de a mânca pentru îmbunătățirea stării emoționale și activarea centrelor de recompensă din creier. Aceeași activare poate fi realizată în mod sănătos, prin psihoterapie și tehnici de gestionare a simptomelor.

În anxietate, există tendința de a mânca pentru a dobândi o stare de calm. Același rezultat poate fi realizat în mod sănătos, prin psihoterapie și tehnici de gestionare a simptomelor.

În cazul tulburării de stres posttraumatic (PTSD), persoana mănâncă pentru sentimentul de siguranță, activarea sistemului nervos parasimpatic. Aceeași activare poate fi realizată în mod sănătos, prin psihoterapie și tehnici de respirație.

În unele situații, cei care mănâncă emoțional au trăit în copilărie alături de adulți cu comportamente extreme. Cu timpul, au învățat să citească emoțiile și nevoile celorlalți și să le facă pe plac, devenind people -pleaseri cu consecințe negative asupra încrederii în sine, mâncarea devenind o modalitate de coping pentru emoțiile resimțite. Trăirile neprocesate și dorințele neîndeplinite sunt, astfel, tot mai ascunse și mai puțin accesibile, acoperite de senzația de satisfacție datorată mâncării.

Astfel, starea noastră emoțională poate influența dorința pentru un anumit aliment, emoțiile negative putând fi văzute ca factori declanșatori ai poftelor, iar pofta ca un răspuns învățat. De exemplu, atunci când ne simțim supărați sau nervoși preferăm să mâncăm alimente mai tari (chipsuri, semințe, bruschete sau alte alimente care fac zgomot cand sunt mestecate). Consumul alimentar emoțional excesiv ca urmare a unei emoții neplăcute (cum ar fi respingerea, singurătatea, stresul, depresia, frica, trădarea, lipsa de valoare, înfrângerea, neputința sau lipsa de speranță), fără o nevoie nutrițională, duce deseori la exces de grăsime și alte probleme de sănătate.

Mai mulți neurotransmițători afectează atât apetitul, cât și starea emoțională. De exemplu, stresul determină o creștere a neurotransmițătorilor galanin și neuropeptida Y care cresc dorința de alimente grase și carbohidrați. Stresul, mai departe, crește poftele. Prin urmare, unii oameni stresați pot mânca multă ciocolată deoarece conține carbohidrați și grăsimi. Carbohidrații provoacă eliberarea de serotonină și endorfine, care îmbunătățesc starea de spirit și oferă o senzație plăcută. Cu cât persoana experimentează mai multă plăcere, cu atât va continua cu acest comportament. Neurotransmițătorii asociați cu apetitul sunt:

• Dopamină și norepinefrină: sunt eliberate după consumul de proteine (carne de porc, vită, pui, fructe de mare, fasole si mazăre, ouă, produse din soia, nuci și semințe). Niveluri înalte cresc vigilența, concentrarea și gestionarea stresului, iar nivelurile scăzute pot conduce la dispoziție depresivă și iritabilitate.
• Endorfine:sunt eliberate în timpul exercițiilor fizice sau după consumul de alimente zaharoase și grase. Nivelurile înalte produc o stare plăcută, euforică, iar nivelurile scăzute cresc dorința de a căuta plăcerea prin mâncare nesănătoasă (prăjituri, bomboane, fursecuri, dulciuri etc.).
• Galanin:declanșat de stres. Nivelurile înalte cresc dorința de a mânca alimente grase (alimente cremoase chipsuri, cartofi prăjiti, ciocolată, carne grasă).
• Neuropeptida Y (NPY):Declanșată de stres, crește dorința de alimente bogate în carbohidrați.
• Serotonina:eliberată după consumul de carbohidrați (cereale integrale, cereale rafinate, fructe, legume și dulciuri). Nivelurile înalte îmbunătățesc starea de bine, oferă senzația de relaxare, iar nivelurile scăzute pot duce la insomnie, agresivitate, dispoziție depresivă și creșterea poftei de mâncare.

Deși pe termen scurt mâncatul aduce satisfacții, pe termen lung apar consecințe negative dificil de gestionat. Pentru a reduce modalitățile disfuncționale de coping și a însuși tehnici de procesare și gestionare a emoțiilor, ne poți contacta la 0771094953 pentru a programa prima ședință de psihoterapie.

Autor: Alexandra Militaru – Psiholog Clinician